S-a născut în Bucureşti (mahalaua Cărămidarilor), ca al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, judeţul Sibiu, zona (Făgăraş) şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. De mică a venit în contact cu cântecul, atât mama cât şi tatăl fiind mari iubitori ai cântecului popular şi ai muzicii în general. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural "Cărămidarii de Jos" din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului "Ion Heliade Rădulescu", unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinţii săi, la grădină. Mai târziu, cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad pătrunde în atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali, ai carui membri o vor sfătui să-şi valorifice însuşirile artistice şi să urce pe scenă. Debutul va avea loc la teatrul de revistă condus de Constantin Tănase. Apare pentru prima dată pe 2 iunie 1934 în revista "Cărăbuş-Express" cu pseudonimul, dăruit de Constantin Tănase, Mary Atanasiu.
  A devenit celebră abia în anul 1938, când a înregistrat primele cântece pentru Societatea Româna de Radio, care însă au fost distruse în 1940 de Garda de Fier, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mişcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau şi o serie de intelectuali evrei, ca etnologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul prototip pentru „Cine iubeşte şi lasă”, frate al pictorului Victor Brauner) şi jurnalistul Ştefan Roll. A avut o relaţie cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar.
  În anul 1940, după cooptarea la guvernare a Mişcării Legionare, muzica de petreceri, populară, a fost interzisă la difuzare pe terase, grădini, etc. Era decretat doliu naţional, "Regimul Pompelor Funebre". În acea perioadă, unii difuzori nu au respectat interdicţia impusă de noul guvern, astfel încât au fost distruse cu toporul multe înregistrări ale Mariei Tănase, de către legionari zeloşi. Atunci au fost sparte şi matriţe ale casei de discuri Columbia, de pe Calea Victoriei.
  Maria Tănase a reprezentat România, ca şi alţi artişti (Constantin Brâncuşi), la Expoziţia Mondială de la Paris din anul 1938.
După o călătorie în Turcia, a organizat o serie de spectacole pentru soldaţii răniti pe front, alături de nume importante din cultura românească, precum George Enescu, George Vraca şi Constantin Tănase.
  Maria Tănase a fost şi agentă a Serviciului Special de Informaţii (SSI) condus de Eugen Cristescu.

    Distincţii
În anul 1955, a primit "Premiul de Stat" iar în anul 1957 a primit titlul de "Artist emerit".

 Moartea artistei
În anul 1963, Maria Tănase a aflat în timpul unui turneu că avea cancer la sân şi că ar mai fi o şansă să scape dacă întrerupe turneul şi se operează urgent. Artista s-a gândit, s-a răzgândit, şi-n cele din urmă a refuzat, dându-şi seama că nu mai are nici-o şansă, şi a dus turneul la bun sfârşit. Cancerul a afectat şi plămânii, artista cântând cu dificultate, gâfâind. Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, simţindu-se din ce în ce mai rău, a zis:
  „Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!”
Lumea când a auzit-o, a început să plângă. Plângeau până şi ţiganii din mahalalele Hunedoarei. Pe 22 iunie 1963, în casa natală, Maria Tănase era pe patul de moarte. Erau lângă ea şi tatăl ei, Ion Tănase, şi soţul ei, medicul Sachelarie. La ora 14:10 a deschis ochii şi s-a uitat în jur ca la ceva străin şi apoi a închis ochii pentru totdeauna.

  Discografie
Discografia Mariei Tănase cuprinde numeroase apariţii (discuri, benzi de magnetofon, casete audio, compact discuri) ce prezintă înregistrări realizate din vara anului 1936 până în primăvara lui 1963, în România sau (mult mai puţin) în străinătate.
  În prima parte a carierei, cântăreaţa a înregistrat pentru casa de discuri Columbia Records – atât în Bucureşti, cât şi la Viena. După cel de Al Doilea Război Mondial, cântăreaţa face imprimări în ţară pentru casa de discuri de stat, Electrecord; unele dintre benzile obţinute aici sunt trimise caselor de producţie din străinătate (cazul cel mai cunoscut este al pieselor folclorice traduse în limba franceză şi trimise casei franceze Pathé Marconi în august 1958). Numeroase alte înregistrări sunt efectuate la Radiodifuziunea Română şi la Institutul de Folclor
(citat din wikipedia)

SITEMAP - MUZICA POPULARA